September 14, 2018

Pe urmele lui Brâncuși…

2
Pe urmele lui Brâncuși…

Opera și arta lui Brâncuși mi-au adus prima nota de 10 la Hermeneutica imaginii în anul al III -lea, în cadrul Facultății de Arte și Design Timișoara. Domnul Velescu își făcea apariția la fiecare curs cu cinci minute înainte de a lua sfârșit pauza doar pentru a pregăti cu mult tact materialele vizuale pentru ora de curs. Țin să precizez, că până să-l aud vorbind pe dumnealui cu atâta pasiune despre Brâncuși, nu prea știam multe despre acest artist. Am avut ocazia să vizitez Târgu- Jiu, datorită prietenei mele Naty, însă nu i-am dat așa o mare importanță sufletească ci doar artistică. Au urmat apoi anii de studiu în domeniul artei și am început să înțeleg mai bine ce însemna să reprezinți o valoare pentru țara ta și să fi obligat să trăiești în exil din cauza unui sistem politic care ți-a redus arta la tăcere și atât. Invitată să pătrund în epoca misterelor artistice m-am atașat de Brâncuși prin perspectiva fotografică pe care o avea asupra fiecărui obiect sculptat. A fost unul dintre fotografii care a încercat să captureze personaje în mișcare, având ca obiectiv planul secund ca centru de interes. Este fascinant când arta și geometria devin în opera lui Brâncuși o pereche de nedespărțit, care cu ajutorul unei minți iscusite au alcătuit Colana infinitului, ajungând în momentul de față una dintre cele mai cunoscute sculpturi din lume.

Anul acesta m-am întors în Târgu-Jiu rugând-o pe Ema Grec să îmi relizeze câteva fotografii tematice care să evidențieze relația dintre sculptură și designul vestimentar, arta ca formă a realității imediate imortalizată într-o serie de imagini care pot inspira diferite forme de cultură umană. Vă las câteva informații despre sculpturile sale în speranța că vă vezi deplasa spre Târgu-Jiu pentru a admira cele mai semnificative obiecte valorice ale tării noastre.

Constantin Brâncuși a fost un sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuși a fost ales postum membru al Academiei Române. Francezii și americanii îl desemnează, cel mai adesea, doar prin numele de familie, pe care îl scriu fără semne diacritice, Brancusi, pronunțându-l după regulile de pronunțare ale limbii franceze.
Născut la 19 februarie 1876, la Hobița, Gorj, Constantin era al șaselea copil al lui Radu Nicolae Brâncuși (1833-1885) și Maria Brâncuși (1851-1919). Copilăria sa a fost marcată de dese plecări de acasă și de ani lungi de ucenicie în ateliere de boiangerie, prăvălii și birturi. În Craiova, în timp ce lucra ca ucenic, își face cunoscută îndemânarea la lucrul manual prin construirea unei viori din materiale găsite în prăvălie. Găsindu-se că ar fi de cuviință să dezvolte aceste abilități, el este înscris cu bursă la Școala de Arte și Meserii din Craiova.
În 1903 primește prima comandă a unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila, care a fost instalat la Spitalul Militar din București și reprezintă singurul monument public al lui Brâncuși din București.
Creează în 1907 prima versiune a Sărutului, temă pe care o va relua sub diferite forme până în 1940, culminând cu Poarta Sărutului parte a Ansamblului Monumental din Târgu-Jiu. În 1907 închiriază un atelier în Rue de Montparnasse și intră în contact cu avangarda artistică pariziană, împrietenindu-se cu Guillaume Apollinaire, Fernand Léger, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp. A început lucrul la Rugăciunea, o comandă pentru un monument funerar ce va fi expusă în Cimitirul „Dumbrava” de la Buzău. În 1909 revine pentru scurt timp în România și participă la „Expoziția oficială de pictură, sculptură și arhitectură”. Juriul Expoziției, prezidat de Spiru Haret acordă premiul II ex aequo lui Brâncuși, Paciurea, Steriadi, Petrașcu, Theodorescu-Sion. Colecționarul de artă Anastase Simu îi cumpără sculptura Somnul iar bustul în ghips al pictorului Nicolae Dărăscu este achiziționat de Ministerul Instrucțiunii Publice.
Până în 1914, participă cu regularitate la expoziții colective din Paris și București, inaugurând ciclurile Păsări Măiestre, Muza adormită, Domnișoara Pogany.
În atelierul său din Impasse Ronsin, în inima Parisului, Brâncuși și-a creat o lume a lui, cu un cadru și o atmosferă românească. Muzeul Național de Artă Modernă din Paris (Centre Pompidou) are un număr important de lucrări ale lui Brâncuși, lăsate prin testament moștenire României, dar acceptate cu bucurie de Franța, împreună cu tot ce se afla în atelierul său, după refuzul guvernului comunist al României anilor 1950 de a accepta lucrările lui Brâncuși după moartea sculptorului.
Considerat unul dintre cei mai mari sculptori ai seculului al XX-lea, Brâncuşi a eliberat sculptura de preponderenţa imitaţiei mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativă a realităţii, a preconizat exprimarea esenţei lucrurilor, a vitalităţii formei, a creat unitatea dintre sensibil şi spiritual. În opera sa, el a oglindit felul de a gândi al ţăranului român, rădăcinile adânci ale operei sale surprinzând tradiţiile, miturile şi funcţia magică a artei populare româneşti, sculptorul român relevând lumii occidentale dimensiunea sacră a realităţii. Printre lucrările sale celebre amintim „Coloana Infinitului“, „Poarta Sărutului“ sau ciclurile „Pasăre Măiastră“, „Muza adormită“ şi „Domnişoara Pogany“.

About theOana Maria

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *