July 21, 2017

Cum încărunțește o blondă?

0
Cum încărunțește o blondă?

Cum încărunțește o blondă?

Cartea Adrianei Bittel mi-a atras atenția din cauza titlului, am apucat să o răsfoiesc pe furiș și am tăiat-o repede la casă pentru a o cumpăra, până nu mă răzgândesc…

Întrebarea obsedantă nu mi-a dat pace pe parcursul celor 380 de pagini, de aceea m-am hotărât să scriu această recenzie ca un răspuns la o întrebare. Cum încărunțește o blondă? Practic ea nu încărunțește, nu îmbătrânește, amintirile o țin în viață, iar când e pe punctul de a rămâne fără glas se transpune într-un alt personaj, din dorința de a trăi mai mult și mai mult. Încărunțirea este metafora maturității care nu te schimbă la nivel sufletesc, ci doar la nivel fizic și mental, blondul e acolo imprimat în tine. Blondul, pentru că ești femeie, este culoarea feminității, într-un sens la fel de metaforic. Blondul definește misterul, strălucirea, dorința, răzvrătirea, modul egal de a lăsa zilele să curgă împreună cu sensibilitatea ta artistică, de a crea. O sensibilitate acută, ascunsă în spatele unor treburi gospodărești, a unor planuri B din viața ta pe care nu le-ai pregătit și nu ți-ai dorit să le urmezi, însă ele te-au urmat din penumbră, te-ai compromis, te-ai mințit că sunt planurile tale A și că le vei face față. Personajele Adrianei Bittel se plimbă prin România secolului trecut, prin Bucureștiul interbelic, apoi prin cel al anilor `50. O singură trăsătură de caracter le definește tipologia  și anume feminitatea, văzută din perspectiva diferitor femei, care trăiesc printre dorințe, vise și realiatatea tipică dintr-o vreme apusă, însă cumva încă actuală în multe cămine contemporane. M-a impresionat povestea Milei, am văzut-o ca un tablou real, o dramă jucată sub ochii mei zilnic, a cărei scenă este devenirea socio-culturală a unei femei aflată la paralela dintre dezvoltarea ei din punct de vedere cultural și obligația socială a familiei. Mila este una dintre personajele cele mai antrenante ale lecturii, pasionată de artă, dornică de a muncii, declarând cu fermitate : „ pasiunea nu poate fi pensionată”.

Pompilia, numele ei provine de la „pompa de desfundat suflete”, femeia singură lipsită de griji însă cu sufletul stângaci, acaparată de problemele altora, care acaparează prin imaginea ciudată: „ Pompi are stilul ei, descoperit devreme, păr scurt, necoafat, rochii maro și bijuterii vechi de argint și geantă vânătorească de toval”.

Adolescența văzută prin ochii Anei, care locuia cu familia ei numeroasă într-un spațiu în care intimitatea era o utopie. Preocuprile Anei erau departe de a fi o adolescentă burgheză, demnă de o educație într-o astfel de manieră : „era la pragul acela dintre copilărie și adolescență, când disprețuia preocupările feminine, considerate ceva rușinos sau mă rog pentru femei bătrâne ca mama și bunica: jurnale de modă, vitrine, rețete. Rareori, când era obligată să îmbrace o rochie de catifea cu guler de dantelă și Jana îi lega cu o fundă lațele răvășite”.

Se spune că îți place să citești doar atunci când vocea ta se confundă cu vocea naratorului. Vocea mea s-a confundat cu multe amintiri din copilărie, asupra femeilor din familia mea, care respirau ușurate după „lovitura de stat din `89” și țineau să-mi povestească la rândul lor „amintirile din epoca de aur”. Am cresucut printre tot felul de femei harnice, plictisitoare, artiste, bucătărese, însă aveam mereu simțul observației dezvoltat la maxim și cred că asta a consemnat baza meseriei mele actuale.

Unul dintere cele mai frumoase portrete ale acestei lecturi este portretul unei mame, o mamă oarecare pe care eu am identificat-o ca fiind mama mea, o poveste impresionată despre putere și curaj, o realitate care nu moare nici azi și pe care cu siguranță orice blondă o trăiește și încărunțește amintindu-și cu entuziasm că a depășit momentul critic „ cel de atunci, cel de acum, cel din viitor”.

„La vârsta asta e prematur să-ți faci bilanțul și chiar de ai vrea, n-ai când, abia de-ți rămân cinci-șase ore noaptea pentru refacerea forțelor”…….  „Nu mai am prieteni, două relații, cunoștințe, interese și ține-o tot așa, cu tata la doctor, cu puștii la înot, mai dăi și ore de franceză ca să plătești lecțiile de pian ale celui mic, bine că am terminat ratele la CEC pentru a lua apartament, de cizme nici vorbă anul ăsta, ce dacă iau apă?, poate ne mai dă tata ceva, ba nu că s-a înscris într-o excursie în Cehoslovacia”….„Venea frânt de pe șantier, trebuia bine hrănit, menajat, tu mâncai la urmă ce rămânea prin farfurii, așa fac mamele”….

„ Citeam tot ce îmi venea în tangență cu subiectul: anatomie și psihologie, istorie, filozofie și mai ales multă literatură feministă. Mă preocupa să explic de ce sunt femeile așa slab reprezentate în artele de pură creație, dar excelează în arte spectaculare, care presupun o rețetă prealabilă……femeia s-a lăsat convinsă de protecția ei în intelectul masculin și a căpătat și pe plan intelectual o pasivitate, tradusă prin lipsa de inițiativă”.

O lectură captivantă, plină de umor, istorie și psihologie. Spor la citit….

#Adriana Bittel#cititul#Cum încărunțește o blondă#dimineți cu cafea#fericire#literatură#literatură contemporană#Ovride Specialty Coffee#recenzie de carte
About theOana Maria

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *